HORATIU BACIU - De 1 Decembrie- Ferestre spre inima Romaniei |
Asa s-a intitulat expozitia de fotografie a scriitorului Alexandru Uiuiu, doctor in filosofie, expozitie gazduita de Complexul muzeal judetean. Crâmpeie de viata, peisaj si portret, încadrate în nimic altceva decât în ramele unor ferestre vechi...citeşte mai multe.
CORNELIA ARDELEAN ARCHIUDEAN- Sarbatoarea Craciunului în satul meu natal, Ocnita |
Înca de când am început eu sa pricep ceea ce se întâmpla în jurul meu, sarbatorile de iarna au fost si au ramas evenimentul cel mai placut din inima mea. Anii au trecut, dar am ramas aceeasi copila, cu nostalgia sarbatorilor din copilarie! ...citeşte mai multe.
| Editorial | |
![]() |
HORAŢIU BACIU |
Aşa s-a intitulat expoziţia de fotografie a scriitorului Alexandru Uiuiu, doctor in filosofie, expozitie găzduită de Complexul muzeal judeţean.
Lucrările înfăţişează imagini din viaţa satelor de pe cuprinsul teritoriului dintre Şieu şi Someş. Crâmpeie de viaţă, peisaj şi portret, încadrate în nimic altceva decât în ramele unor ferestre vechi, prin care a pătruns vreodată lumina în casele unor ţărani care, în fiecare dimineaţă, prin rugăciune, privind prin aceste ferestre, au mulţumit lui Dumnezeu pentru ziua ce urmează să înceapă. În marea lor majoritate, portretele sunt ale unor oameni din generaţia care a sărit de şaptezeci, optzeci de ierni.
Alexandru le-a surprins acea privire care străfulgeră, care împlineşte lumina şi o dăruieşte celor ce ştiu s-o adauge în adâncul fiinţei ca pe un stindard al luptei continue pentru dobândirea înţelepciunii. Nu fac aici critica acestor lucrări, dar spun că este una dintre expoziţiile care emană extrem de multă energie şi lasă gust. Personal, m-am simţit ca după lectura unei cărţi scrise de Marcel Moreau sau după vizionarea unui film în regia lui Oliver Stone. Inima României, aşa cum o ilustrează Alexandru în fotografiile din această expoziţie, este una ce bate aritmic, precum istoria noastră naţională. Şi nici n-ar avea cum fi altfel, câtă vreme ţăranul român, în chip de ostaş sau trăitor mult-răbdător, a ţinut piept mereu valurilor de asupriri din cele mai diverse, a căror listă, cunoscută de-acum, nu mai are rost s-o pomenim fiind prea lungă şi mult prea dramatică.
| Calendar | |||
![]() |
CORNELIA ARDELEAN ARCHIUDEAN |
Încă de când am început eu să pricep ceea ce se întâmplă în jurul meu, sărbătorile de iarnă au fost şi au rămas evenimentul cel mai plăcut din inima mea.
Anii au trecut, dar am rămas aceeaşi copilă, cu nostalgia sărbătorilor din copilărie!
Împreună cu fraţii mei, ne pregătea, în limita posibilităţilor haine şi încălţăminte noi, iar dacă banii nu ajungeau, eram foarte bucuroasă să port ceea ce surorii mele mai mari, Maria, îi rămânea mic din anii anteriori. Tot mama era cea care ne pregătea, la războiul de ţesut, câte o traistă cu care mergeam la colindat. Pentru fetiţe, trăistuţele erau ţesute cu motive florale, iar pentru fratele meu trăistuţa era cu dungi multicolore. În aceste trăistuţe adunam, în ziua de ajun, tot ceea ce gospodinele ne pregăteau special, în cuptor, pentru acest eveniment.
Când eram mică, de cum începea postul Crăciunului, în fiecare seară o întrebam pe mama când ajunge Crăciunul la noi în sat. Mama încerca să ne amăgească cu fel de fel de povestiri, cam pe unde este Crăciunul şi când va ajunge la noi .
Cu cât se apropia săptămâna Crăciunului, cu atât eram mai nerăbdători noi, copiii, şi în fiecare dimineaţa ne uitam pe geam să vedem dacă nu cumva a ajuns Crăciunul la casa noastră.