Diverse
Recomandări
ALEXANDRU UIUIU - Criza, īncalzirea globala si taranul romān |
Un īnceput de an ciudat si contradictoriu: cu temperaturi mari la īnceput de februarie si ninsori īn final de martie, cu imaginea crizei promovata pe toate canalele mass media din America pīna īn Japonia...citeşte mai multe.
|
LENUTA PURJA- Calendar spiritual de primavara... |
In jurul datei de 1 martie, care corespunde vechiului debut al anului roman, se concentreaza o serie de zile pe care lumea traditionala romāneasca le sarbatoreste īn vederea configurarii unui nou an agrar cīt mai rodnic...citeşte mai multe.
Fundaţia culturală Ethnos-filiala Bistriţa
LAUDÃ ŢARANULUI ROMÂN
Link-uri utile
| Calendar de primăvară | ||||
 |
LENUŢA PURJA |
In jurul datei de 1 martie, care corespunde vechiului debut al anului roman, se concentreaza o serie de zile pe care lumea trediţionala românească le sărbătoreşte in vederea configurării unui nou an agrar cît mai rodnic.
Babele
Babele si Moşii sunt sărbători cu dată fixă stabilite in funcţie de calendarul solar. Sărbătoarea Nebunilor si Sântoaderul sunt sărbatori cu dată mobilă, variabile după data Paştelor, calculată anual in funcţie de echinocţiul de primavară şi de fazele lunii.
Etnografii spun ca mitul „babelor“ este, de fapt, unul dintre cele mai importante mituri romanesti, cel al Babei Dochia, aflat în stransă legatură cu data de 1 martie şi mărţişorul. Legendele despre Baba Dochia sunt numeroase. Una dintre ele o arată ca o babă care avea o noră, pe care o năpăstuia ori de cîte ori i se ivea ocazia. Odată, la 1 martie, o trimite după fragi, sau să spele lîna, dar nu oricum, ci din albă să o facă neagră. Pe noră o ajută Dumnezeu, Hristos, Sfîntul Petru sau un înger. Succesul norei o face pe babă să fie convinsă că a venit primavara. Ea îşi pune 12 sau 9 cojoace de blană (numărul diferă de la o regiune la alta) şi urcă cu oile la munte. Acolo este fie prea cald, fie prea frig, plouă şi i se udă cojoacele. In ambele cazuri, se dezbracă rînd pe rînd de cojoace. Cînd rămîne în camaşă, vine gerul şi o îngheaţă. Sloiul se preface apoi în stancă. Variantele legendei sunt extrem de amuzante. De pildă, baba îl ia la munte şi pe Dragobete, pe băiatul ei, care îngheata primul, inclusiv nasul care curge, dar bătrîna se supară crezînd că băiatul cîntă din fluier. Alteori, omenii o avertizează că în martie timpul este schimbător, dar ea răspunde cu vulgaritate şi merge mai departe. Marţisor (denumirea populară a lunii martie), auzind cuvintele urate aruncate de bătrînă la adresa lui, împrumuta de la Făurar (luna februarie) două zile geroase ca să o pedepsească. Uneori, nora lipseşte din poveste, baba urcă pe munte doar aşa, de nalucă, şi îşi ia şi furca, fusul şi caierul de lînă. Amănunt important, deoarece în „zilele babelor“, femeile de la ţară nu torc nici astăzi.
Zilele Babelor diferă ca număr de la o zonă la alta. De exemplu, în Muntenia sunt 12 babe, iar în Maramureş, se obisnuieşte „bătutul uşilor“, pentru a goni iarna din casă. Aici, Baba Dochia se mai numeşte si Odochia, tot aici se obişnuieste „botezul“ babei pe care ţi-ai ales-o. Mai exact, se rebotează copiii bolnavi cu alte nume, pentru ca răul să nu-i mai găsească. In unele zone ale Moldovei, se alege ziua după data de naştere. Atunci cînd aceasta este un număr mai mare de nouă, se împarte şi se alege unul din rezultate sau se adună cele două cifre componente. In Ardeal, babele se numesc şi Vîntoase, iar în Muntenia este obiceiul ca de Babe să fie aleasă cîte o bătrînă din sat. Daca ziua aleasa este frumoasă, înseamnă că bătrîna respectivă este bună la suflet. Dacă este frig, bate vîntul, plouă sau ninge, înseamnă că baba e rea la inimă şi este considerată responsabilă pentru vremea urîtă.
Moşii
Aceasta zi de pomenire a celor 40 de Mucenici din Sevastia, se sărbătoreşte întotdeauna pe 9 martie. Cei 40 au fost soldaţii creştini sacrificaţi de împaratul roman păgîn Licinius, care au primit cununa martiriului ca vrednici apărători ai dreptei credinţe. Este o sărbătoare religioasă ortodoxă, care s-a suprapus pe tradiţia păgîna a „Moşi”-lor, despre care se spune că alungă zilele de Babe şi aduc vremea bună. 9 martie este ziua în care primăvara îşi intră în drepturi. Este obiceiul ca în această zi să se facă „mucenici” sau „sfinţişori”, pe care românii le fac şi le dau spre pomenire în ziua Sfinţilor Mucenici, de Moşi ; aceştia sunt aluaturi coapte sau fierte, cu nucă şi miere.
Săptămîna nebunilor
Ultima saptămînă dinaintea Postului Paştelui se numeşte, după ţinuturi, Săptămîna Branzei, Săptămîna Albă, Săptămîna Nebunilor ori Săptămîna Bondrişilor. La geto-daci, acelaşi post se numea Candi-Diana, "Zilele Albe; Zilele Purificării" sau Can-Tabaza, "Hrana Curată".In Gorj, se spune că " Săptămîna Nebunilor - Săptămîna Brînzei este numită aşa din pricină că în această săptămînă dau zor să se însoare numai proştii şi urîţii satelor".In Ardeal, în aceasta perioadă, feciorii umblă mascaţi, făcînd glume şi nebunii, pe drumuri şi pe la casele oamenilor, de unde capătă de băut. Prin zona Abrudului, mascaţii se numesc farşăngari, iar prin Reteag - mascuraşi.Tinerii bucovineni, ce n-au apucat a se logodi sau a se cununa înainte de Săptămîna Albă, au obiceiul de a se căsători în joia acestei săptămîni
Sântoaderul
Prima săptămînă a Postului Mare, denumit popular Paresimile, stă sub semnul figurii mitice a Sântoaderului. Numită Săptămîna Caii lui Sântoader, în această perioadă se sărbătoresc începutul de an agrar şi venirea primăverii. Fiecare zi a Săptămînii Caii lui Sântoader este patronată de cîte un cal. Cel mai periculos este conducătorul lor, Sântoaderul cel Mare sau Sântoaderul cel şchiop, sîrbatorit în ziua de vineri (Vinerea Sântoaderului). Se mai păstrează credinţa că, după căderea nopţii, caii nevăzuţi se întrupează şi vin să pedepsească femeile şi fetele care torc şi ţes, activitaţi interzise în această perioadă. Sântoaderii puteau fi alungaţi doar cu vrăji "de întors" (se întorc toate vasele în casă) şi cu "pîinea-rugăciune"" (enumerarea ""chinurilor"" grîului pînă la transformarea lui în hrană), antidoturi magice folosite de oameni şi la întalnirea cu alte spirite rele, cum ar fi strigoii. In săptămîna care le poarta numele, Caii lui Sântoader ar fi intrat prin casele unde se ţineau şezătorile, luau fetele la joc, zburau cu ele pînă în înaltul cerului, de unde le aruncau pe pămînt, le loveau cu copitele. De frică, nici o fată nu mai părăsea casa pentru a merge la şezătoare.
Toate obiceiurile noastre străvechi în care dragostea e centrul unor scene şi întîmplări concepute cu un incredibil rafinament se acoperă de praf, în timp ce altele ambalate comercial şi importate din alte ţări le iau locul.Poate ne vom întreba într-o zi ce rămîne românesc în comportamentul nostru modern.Pînă nu este prea tîrziu.
Tradiţii de Paşti din satul Agrieş-Târlişua
Pasca
Se întinde o foaie rotundă de aluat, în jurul căreia se pune o cunună de aluat împletită, umplută cu brînză de vaci amestecată cu ouă. În mijloc se face o cruce tot din aluat împletită ca şi cununa şi deasupra cu o pană de găina se unge cu ou, dupa care se coace la cuptor.
Înainte să se bage pasca la cuptor se face cruce cu lopata pe toţi pereţii cuptorului şi se rosteşte:
„ Cruce-n casa/Cruce-n masă/Cruce-n tuspatru/Cornuri de masă/Dumnezeu cu noi la masă/Maica Sfîntă la fereastră”
Fiecare din casă îşi pune cîte o pască pentru sine, ba şi pentru cineva din străini, care nu se află de faţă; şi a cărui pască iese frumoasă, aceluia îi va merge bine cu noroc, care pască iese strambă, acela va păţi ceva rău peste an.Cînd se face pasca, apa cea dintîi, ce se spală pe mîini, după ce o frămîntă, se sfinţeşte de Paști şi se spală fetele. Cum apucă oamenii repede pasca si fug acasă, aşa s-o apuce pe fată flacăii la joc. Cu apa aceea se spală in şapte sîmbete, pînă a nu răsări soarele, şi o aruncă pe iarbă sau pe flori, ca să fie ca florile.Pentru a merge cu pasca la biserică, trebuie să se îmbrace omul curat cu haine noi de Paşti şi pasca se duce intr-un cingeu curat (prosop ţesut în casă); se duc doua paşti; cea cu cruce care se aduce înapoi acasă şi una fără cruce care se lasă preotului. Cînd se aduce pasca acasă se rosteşte de trei ori „Hristos a înviat”, se ciocnesc ouă roşii şi se bea vin sfinţit la biserică.În cele trei zile ale Paştelor masa stă intinsă şi cine îţi intră în casă îl pofteşti la masă, aşa e obiceiul din bătrîni.În toate casele româneşti e obiceiul de a merge cu pască; bărbaţii cu nevestele, la rudele cele mai în vîrstă: la părinţi, fraţi şi nănaşi, ducînd o pască şi cîteva ouă; din cauza acestui obicei femeile se străduiesc să facă paştile cît mai frumoase.
© 2010 CBC Info, Some Rights Reserved.