Zestrea

Diverse

Recomandări

ALEXANDRU UIUIU - Criza, încalzirea globala si taranul român

Un început de an ciudat si contradictoriu: cu temperaturi mari la început de februarie si ninsori în final de martie, cu imaginea crizei promovata pe toate canalele mass media din America pîna în Japonia...citeşte mai multe.

LENUTA PURJA- Calendar spiritual de primavara...

In jurul datei de 1 martie, care corespunde vechiului debut al anului roman, se concentreaza o serie de zile pe care lumea traditionala româneasca le sarbatoreste în vederea configurarii unui nou an agrar cît mai rodnic...citeşte mai multe.

Fundaţia culturală Ethnos-filiala Bistriţa

LAUDÃ ŢARANULUI ROMÂN

Link-uri utile

Agero Stuttgard

Teranova Magazine

leaf

Editorial

Criza, încalzirea globala si taranul român
ALEXANDRU UIUIU

E firesc sa ne întrebam oare cum va afecta aceasta perioada grea soarta locuitorilor de la sate, viata taranilor? Oare vor mai avea ei resurse de rezistenta, oare vor supravietui? Raspunsul meu este ca nu numai ca civilizatia traditionala rurala va supravietui crizei si intemperiilor dar, mai mult, acolo se afla multe dintre solutiile depasirii acestei perioade dificile. De ce spun asta? Taranului i-a fost întotdeauna greu. În istorie a avut de suportat vicisitudini inimaginabile pentru cei din zilele noastre: cotropirile si distrugerile razboaielor, foametea, asupritorii straini sau indigeni, lipsa celor mai elementare mijloace de trai...În vremea ceausismului era urmarit de sistem ca sa nu îsi taie propriul porc sau vitel care era contractat fortat cu statul si era nevoit sa fure de pe propriul lui pamînt – care apartinea ceapeului - ca sa poata supravietui...

În sat, de-a lungul vremilor amare, s-a format si s-a verificat cel mai puternic comportament al prudentei, echilibrului si austeritatii, comportamentul cel mai propriu al depasirii oricarei crize. Daca este sa luam un model de purtare anti-criza, acela este cel dintotdeauna al taranului român care îsi înoada în coltul batistei putinii bani si-i dramuieste cu temei, care scoate din chimir numai pentru bunurile strict necesare, pe care nu le poate produce el însusi, care stie valoarea fiecarui leut... Se anunta o criza a locurilor de munca si ea a început deja sa se simta în marile aglomerari urbane care traiesc în jurul unor nuclee economice de tip industrial. Taranului îi da loc de munca gîndacul de colorado si îi ia locul de munca doar ploaia. Cînd o fi sa nu fie locuri de munca în agricultura?

Pamîntul nostru nu numai ca nu pleaca de aici – asa cum fac multi investitori care îsi duc fabricile în locuri în care mîna de lucru e mai ieftina – dar este unul dintre cele mai curate si mai bune din Europa. Oricît a lucrat industria nostra de îngrasamine nu a apucat sa strice mare lucru din curatenia pamîntului pe care taranul l-a tinut bogat tot cu gunoi de grajd.

Prudent pe piata, autosuficient în multe domenii, cu locul de munca asigurat, cu pamînt bun în fata si încredere în bunatatea lui Dumnezeu taranul nu pare a fi o victima a crizei, sau cel putin nu pare a fi prima. Sigur ca o criza de sistem afecteaza toate componentele si domeniile vietii economice dar în grade diferite si pe acesta în unul minor. Aici exista însa multe resurse anticriza. Revigorarea mestesugurilor traditionale, agricultura ecologica, agroturismul, cersterea animalelor sînt tot atîtea solutii pentru cei care vor sa prospere. Eu cred ca numai guvernantii ar putea încurca viata celor ce traiesc la tara. Cald a mai fost, frig va mai fi, cîte o grindina va mai da bunul Dumnezeu, dar de masurile celor care guverneaza trebuie sa îi fie mereu frica taranului pentru ca de acolo au venit în vreme cele mai mari neajunsuri. Poate le-a ajunge mintea acelora sa sprijine dezvoltatea unuia dintre cele mai binecuvîntate locuri – satul - si sa nu îl încurce pe taran, ca de descurcat se descurca el singur.