Diverse
Recomandări
ALEXANDRU UIUIU - Criza, īncalzirea globala si taranul romān |
Un īnceput de an ciudat si contradictoriu: cu temperaturi mari la īnceput de februarie si ninsori īn final de martie, cu imaginea crizei promovata pe toate canalele mass media din America pīna īn Japonia...citeşte mai multe.
LENUTA PURJA- Calendar spiritual de primavara... |
In jurul datei de 1 martie, care corespunde vechiului debut al anului roman, se concentreaza o serie de zile pe care lumea traditionala romāneasca le sarbatoreste īn vederea configurarii unui nou an agrar cīt mai rodnic...citeşte mai multe.
| Meşteşuguri |
 |
| | |
Ştefan Ganău-meşteşugar-artist
ALEXANDRU UIUIU
|
Ştefan Gănău avea ceva din plămada lutului în ploile de primăvară. O bucurie luminoasă îi inunda privirile atunci cînd lucra şi vorbea despre olărit, despre ceramică, despre cele ale vieţii. Se simţea în el pasiunea şi vocaţia, iar pe mâinile lui se vedea exersarea acestora o întreagă viaţă: mâini asprite de vreme şi subţiate de toate formele, vasele, figurinele create.

Spre capătul vieţii, după optzeci de ani, meşterul a devenit artist. Precizia a lăsat locul jocului în care se investeşte şi altceva decât voinţa creatorului: magia artei. Exactitatea a lăsat loc adevărului. Lutul vorbea cu forma, smalţurile cu focul şi Ştefan Gănău doar le veghea ca un bunic care-şi lasă nepoţii să zburde ştiindu-le firea şi soarta.
Ajuns la vârsta suferinţelor crescute dinăuntru şi mereu în locul suferinţelor venite din afară Ştefan Gănău stăte ca un punct de referinţă pe harta culturală a ţării, dând forţă acestui judeţ şi Văii Bârgăului în orice discuţie care are ca subiect ceramica. Fără el, lutul nostru ar fi rămas mut şi orb. Sub meşteşugul şi arta lui pământul a prins formă şi glas şi ne vorbeşte despre ceea ce rămâne din ceea ce trece.

Trece viaţa, rămân oamenii dragi, trec toate necazurile, rămâne din lume doar ceea ce ai iubit. Oamenii, vremurile, arta, lutul...Aşa vorbea meşterul-artist şi aceste vorbe au rămas după el. A mai rămas –după propria-i marturisire - şi un tren pînă la lună plin cu ceramica creată de el o viaţă întreagă, oale ale hranei şi petrecerii, ale trecerii noastre, oale ale vieţii...
