Zestrea

Diverse

Recomandări

ALEXANDRU UIUIU - Criza, încalzirea globala si taranul român

Un început de an ciudat si contradictoriu: cu temperaturi mari la început de februarie si ninsori în final de martie, cu imaginea crizei promovata pe toate canalele mass media din America pîna în Japonia...citeşte mai multe.

LENUTA PURJA- Calendar spiritual de primavara...

In jurul datei de 1 martie, care corespunde vechiului debut al anului roman, se concentreaza o serie de zile pe care lumea traditionala româneasca le sarbatoreste în vederea configurarii unui nou an agrar cît mai rodnic...citeşte mai multe.

Fundaţia culturală Ethnos-filiala Bistriţa

LAUDÃ ŢARANULUI ROMÂN

Link-uri utile

Agero Stuttgard

Teranova Magazine

leaf

Articol

Romanian American Heritage Center

ALEXANDRU UIUIU

Prin anul 2000, în eforturile noastre de promovare a revistei ZESTREA, am ajuns să avem corespondenţă în multe tări europene cu români din Viena, Stuttgard, Nurenberg, Martigny, Besancon, Budapesta, Paris şi altele…Revista avea o echipă de redacţie tânără, competentă şi entuziastă din care făceau parte : Elena Bolog – Barbos, sociolog, Horaţiu Baciu – sociolog, Silviu Costea – asistentă socială, Claudiu Gaiu – filosofie, Horea Ungur – studii europene, Emiluta Bumbs, etnologie, Vasile Fillip – etnologie, Valeria Peter Predescu – etnologie şi avea deja colaboratori stabili în străinătate prin Emil Cira – Nurenberg, Patrick Ceuca – Stuttgard şi alţii.

Mare ne-a fost surpriza şi bucuria când am primit răspunsuri la corespondenţa din America şi…Australia. Ni se părea ca ZESTREA ar putea avea succes şi în Groenlanda, că românii sunt peste tot şi că asta ne dă statutul de neam mare în lume.

Cu americanii de la Romanian American Heritage Center am intrat în legătură trimiţându-le revista. Ei ne-au multumit călduros şi de atunci ne trimit periodic Buletinul Informativ al Centrului cu o consecvenţă demnă de tot respectul şi de toată preţuirea deşi tipărirea Zestrei pe suport de hârtie a încetat în 2004 şi noi nu le-am mai putut trimite altceva decât gândurile noastre bune…

Este acolo un om de toată nădejdea,care se numeşte Alexandru Nemoianu, editorul Buletinului, care - susţinut, de David Oancea, Calinic Berger, Larissa Nemoianu, Remus Grama - face cu putinţă apariţia şi răspândirea Buletinului precum şi acţiuni care menţin vie conştiinăa de neam în comunitate iradiind în societatea americană valori şi performante româneşti.

Cel mai recent număr primit, cel pe oct.-dec. 2007 conţine pagini în engleză şi româna – ca toate celelalte – fiind deopotrivă adresat românilor şi americanilor, articole referitoare la cultura româno-americană, la viaţa creştină, la folclorul românesc din Saint Paul – Minessota, la promovarea artei românesti în America, la personalităţi şi acţiuni culturale româno-americane, articole care apar sub semnaturile: Alexandru Nemoianu, Calinic Berger, PhillipJ. Toconita jr. Vasile Hategan. Buletinul este publicat de Valerian D. Trifa şi este sustinut, ca de altfel întregul Centru, din donaţtii ale oamenilor care au minte şi suflet pentru cultură.

În toate articolele se simte profesionalismul autorilor dar şi dragostea caldă şi respectul pentru tot ce merită să razbată din cultura noastră în cea a lumii largi şi de aceea consider că gruparea din Jackson- Michigan, S.U.A este demnă de toată preţuirea noastră. Acum, în prejma marii sărbatori a Naşterii Mântuitorului, le dorim viaţă lungă şi cu pace, fericire şi putere de muncă pentru a duce cât mai mult din gândul şi fapta românescă pe continentul American.

La începutul secolului XX românii plecau în America aşa cum pleacă acum în Spania sau Italia. Cu miile, ţărani şi ingineri, de la vladică la opincă erau fascinaţi de noul continent care îi îndemna la mai multă prosperitate. Pentru ei şi familiile lor.

Cam atunci a plecat în America şi străbunicul meu Alexa, tatăl bunului Ion. A stat el mult acolo şi a si murit în America prins într-un accident la o fabrică de sticlă unde lucra ca să trimită bani acasă. Despre el vreau să vă spun că a vrut să aibă o fotografie cu copiii şi familia din ţară pentru că îi era cumplit de dor de ei şi distanţa era mare şi nu putea veni aşa…când vroia el. Străbunica a găsit soluţia: s-a dus la Năsăud cu toţi copiii şi a făcut o poză de familie cu scaunul din stânga ei gol. Străbunicul a făcut şi el o poză, stând pe un scaun, singur, acolo la el în America şi fotograful din Năsăud a lipit-o pe scaunul gol de lânga străbunica reuşind prin încercări successive să o facă să pară facută în acelaşi loc de toată familia.

Eu consider una dintre variantele intermediare o adevarată operă de artă. Această fotografie cu familia reunită peste ocean le-o dedic acum celor de la Romanian American Heritage Center cu tot respectul şi cu toată dragostea.

P.S. Şi pentru că vorbim despre continentul american am să le fac cele mai bune urări şi soţilor Felicia şi Danut Tanco cei care la Chicago au un mic centru cultural pentru comunitatea largă a prietenilor români şi soţilor Mihali care la Montreal sustin o viată culturală foarte intensă şi autentică prin revista pe care o găsiţi la adresa www.terranovamagazine.ca